marți, 21 august 2007

exerctiu de imaginatie.


eu vreau o cafenea draguta.cu lumini portocalii si cafea buna..sa fie fum dar sa miroasa a cirese,si a cafea macinata.sa stam la fotolii d'alea para.sa'mi termin pachetul de malboro pe care l'am inceput ieri..sa povestim pana nu mai avem ce sa ne zicem...si sa nu fie vorba de vreme in discutiile noastre.ma faci sa rad.imi dai parul dupa ureche si eu mi'l scutur la loc.si cand ne terminam cafelele,tot sa nu stim nimic unul despre altul,si sa mai comandam ceva.sa mai stam cateva ore in povesti.acu mi'am dat seama ca zambesc de ceva vreme.multumesc.


tu ai un fel de paradis al tau,in care nu se spun cuvinte.

Un comentariu:

Unknown spunea...

uneori sentimentele vechi pot fi reconfortante, sau pot sa trezeasca ceva ce ai crezut mort de mult. parca a trecut o vesnicie. vreau sa treaca mai putin timpul si mai mult din noi. mi-a fost dor

merci